După cum exprimă Carl Rogers (psiholog american, 1902 – 1987), omul nu este un produs final, ci este rezultatul unei continue transformări. El este într-o permanentă devenire. De aceea, rolul terapeutului este acela de a construi o relație prin intermediul căreia clientul să poată lucra la creșterea sa personală. Este nevoie să identificăm și să abordăm la timp disfuncționalitățile emoționale și de comportament, pentru a preveni agravarea lor. Clientul are nevoie ca terapeutul/psihologul clinician să fie autentic, să îl accepte așa cum este, cu empatie, congruență și înțelegere. Doar astfel se va simți în siguranță, liber și va putea să se deschidă cu sinceritate.

Acceptarea pozitivă necondiționată din partea terapeutului, determină clientul să aibă mai multă încredere în sine și să se aprecieze mai mult. Terapeutul setează un cadru securizat în care clientul poate să-și abandoneze masca și va începe un proces de căutare a propriei identități. În cadrul unui proces terapeutic, clientul poate trăi experiența de a se întâlni cu sine însuși și de a simți inclusiv disconfortul, toate acestea fiind premise pentru o creștere personală.