Psihoeducația a devenit tot mai necesară, deoarece ea îmbină psihoterapia cu educația, pentru a ajuta oamenii să învețe și să înțeleagă cum să-și gestioneze anumite disfuncții cu care se confruntă. Vorbim aici de educația despre viață, care ne conduce să avem echilibru și armonie în toate sferele – activitatea profesională, viața de familie (părinți/copii), viața socială.

Psihoterapia este modalitatea prin care clientul (așa cum îl numea Carl Rogers, pe pacient) poate avea acces la autocunoaștere și creșterea stimei de sine.
Psihoterapeuții consideră că dezechilibrul psihic nu este, întotdeauna, expresia unei boli. Acesta poate fi generat și de către anumite traume din trecut.
Procesul terapeutic este unul complex și de durată, cu condiția ca acesta să se bucure de autenticitate.
Psihoterapia Centrată pe Persoană (rogersiană) a fost dezvoltată de către psihologul american Carl Rogers, începând cu anii 1940, ca o alternativă la psihanaliză. Ea oferă un punct de vedere optimist referitor la capacitatea persoanei de a se dezvolta și a crește, în mod pozitiv și sănătos. C. Rogers asociază termenul de „terapeut” cu cel de „facilitator” sau „catalizator”, iar pacientul este numit de către el „client”.
Psihoterapia rogersiană este nondirectivă, folosește o abordare fenomenologică a personalității și se bazează pe forțele naturale de vindecare ale organismului. În acest fel sunt îndepărtate constrângerile, care împiedică procesul de integrare și creștere.
În plan psihic, Psihoterapia Centrată pe Persoană asigură creșterea autonomiei, sporește experiența și stimulează creșterea personală. Clientii reusesc sa-si exploreze sentimentele, gandurile si experientele. In cele din urma, acestia isi identifica propriile resurse interne si isi dezvolta capacitatea de auto-acceptare.